În 1799, George Cayley, un baron englez, a fost prima persoană care a creat un aparat zburător cu aripi fixe, acesta fiind primul pas important în crearea avionului. El a fost adevăratul pionier al aeronavei. Un secol mai târziu, înainte de a colabora cu inginerii din Chicago, Wilbur Wright și fratele său Orville au făcut experimente cu aeronave timp de mulți ani. Împreună, ei au reușit să creeze o mașină care putea să se ridice singură de la sol. Tentativele de a crea un astfel de dispozitiv datează încă din secolul XVI, însă acesta a fost primul dispozitiv care a reușit acest lucru. Aerodinamica aripilor a fost studiată în tuneluri aerodinamice și perfecționată în 1884.
Cu trei decenii înainte de tentativa fraților Wright, Otto Lilienthal a perfecționat design-ul lui Cayley și a creat numeroase planoare cu care a efectuat în jur de 2000 de zboruri. Frații Wright pur-și-simplu s-au folosit de experiența acestuia și și-au creat propriul aparat de zbor.
Mulți alți inventatori au început să conceapă sisteme de propulsie și de ghidaj pentru a îmbunătăți aparatul de zbor și pentru a-l face adecvat pentru pilotaj. Primul zbor îndelungat a fost înregistrat în 1896 și a fost efectuat de o aeronavă cu aburi.
Motorul cu combustie internă a fost următorul pas înspre avionul din ziele noastre, acest motor este responsabil pentru reușita faților Wright. Folosind motoare cu greutate redusă și elice speciale, aparatul lor a reușit să aibe un zbor îndelungat și a fost ușor de manevrat.
Câțiva dintre ceilalți pionieri ai aviației sunt Gabriel Voisin, Henri Farman, Alberto Santos-Dumont și Glenn Hammon Curtiss – toți au contribuit la dezvoltarea industriei.
Industria aviatică a avut o dezvoltare rapidă până la începutul Primului Război Mondial. În timpul războiului, investițiile se făceau în armament și dezvoltarea avioanelor ca unelte de război. Aceste investiții au dus la progrese tehnologice semnificativ și după terminarea războiului au apărut noi rute aeriene. Un alt pas important au fost motoarele cu pistone dispuse circular.
În primele decenii ale secolului XX, zborurile intercontinentale au devenit noil țel al industriei. În această perioadă a fost efectuat primul zbor peste Atlantic iar Lockheed, Fokker și Spitfire au devenit nume mari în industrie, mai ales pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Rolls-Royce a produs cele mai puternice și fiabile motoare de la acea dată. Curând a apărut și nevoia de linii aeriene și așa a luat naștere Imperial Airways Ltd. în Anglia, urmată apoi de KLM în Olanda în 1919 și Deutsche Luft Hansa în 1926. Modele de avion ca modelul 247 al Boeing Company au făcut zborurile lungi și confortabile o realitate în anii 1930.
Douglas DC-4 și Boeing Stratoliner s-au încadrat în rândurile celor mai importante avioane din anii 1940, acestea trasând liniile evoluției aeronavelor.
După cel de-al Doilea Război Mondial, avioanele fabricate după război erau mult mai avansate ca cele din urmă. Aceste avioane puteau căra până la 50 de pasageri și puteau zbura cu viteze de peste 320km/h.
Noile modele de avioane, precum Douglas DC-7 și Lockheed 1649A Starliner, au fost la mare căutare în anii 1950. Aceste modele aveau o autonomie mare și viteze impresionante de până la 640km/h. Drept urmare, liniile aeriene din întreaga lume s-au dezvoltat enorm de mult. Treptat, serviciile liniilor aeriene au devenit accesibile și clasei de mijloc. Tot în această perioadă au apărut și producătorii de avioane private, doi dintre aceștia fiind Gulfstream și Learjet.
În 1969, flotele deținute de liniile aeriene depășeu numărul de 120000 de aeronave. Motoarele cu injecție au schimbat complet industria la fel cum motoarele pe benzine au schimbat industria la începutul secolului. Un alt motiv pentru care serviciile aeriene au devenit economice a fost motorul cu reacție. Era scump de fabricat și întreținut dar putea zbura mult mai des, iar astfel balanța dintre preț și eficiență a meritat.
Avionul de pasageri supersonic Concorde a fost un avion revoluționar care a intrat pe piață în 1976. Între timp, rușii au creat noi modele de avioane Tupolev și Ilyushin. Tot în aceeași perioadă, Boeing a adoptat motoarele cu turbopropulsoare. La acea vreme, Boeing oferea cea mai mare gamă de avioane din lume. Câteva companii europene și-au unit forțele și au înființat compania Airbus ca răspuns la supremația Boeing, curând după înființarea companiei, aceasta a lansat modelul Airbus A300, urmat aboi de A320 care a devenit popular la începutul anilor 1990.
Avioanele cu reacție s-au dovedit a fi mult mai eficiente și drept urmare, odată cu venirea erei lor, a venit și necesitatea unor aeroporturi mai mari. Totuși, pe măsură ce zborul a devenit un mijloc de călătorie în masă, au luat naștere și liniile aeriene ieftine care folosesc avioane cu scaune înguste și cu spațiu redus.
Există numeroase tipuri de aeronave în funcție de mărime și de scopul pentru care sunt făcute. Aeronavele fără pilot sunt de obicei mai ușoare ca aerul, adică nu folosesc motoare – acestea sunt folosite în principal în scopuri științifice și de cercetare. Aeronavele cu propulsie diferă de la avioane civile mici cu unul sau două locuri la avioane de pasageri imense și avioane private. Există și o gamă variată de avioane de marfă în funcție de încărcătură. Avioanele sunt diferite în funcție de numărul și amplasarea motoarelor, anvergura și tipul aripii precum și tipul de fuselaj și tren de aterizare.